Duminică, 15 Aprilie 2018 09:55

Prahoveanul interzis de Ceauşescu în anii '80 s-a stins din viaţă

Scris de  Telegrama
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Caricaturistul român Mihai Stănescu, ale cărui lucrări au fost interzise de Nicolae Ceauşescu, a murit la vârsta de 78 de ani, în noaptea de vineri spre sâmbătă, după o suferinţă îndelungată. Anunţul a fost făcut de fiica artistului, Daiana Stănescu, pentru Realitatea.net. Aceasta a precizat că tatăl său s-a retras din activitate şi de pe scena publică în urmă cu trei ani şi jumătate şi a cerut discreţia presei şi a opiniei publice.

Născut pe 20 iulie 1939, în satul Grădiştea, lângă Mizil, Mihai Stănescu a fost singurul caricaturist român care, trăind la Bucureşti, a criticat în mod deschis regimul lui Nicolae Ceauşescu. După facultate, Mihai Stănescu a fost repartizat la Ministerul Turismului, unde a făcut grafică publicitară, de unde a demisionat după 6 ani. A revenit după un an şi a mai lucrat alţi şase ani. În 1978, a devenit liber-profesionist. În anii 1970 şi 1980 a câştigat numeroase premii internaţionale, aminteşte Actualitatea Prahoveană. În 1992, Mihai Stănescu şi-a deschis un magazin lângă Sala Palatului. Magazinul, „Erata", a funcţionat până în februarie 2016. Aici au fost vândute căni, cărţi poştale, tricouri şi sacoşe de pânză imprimate cu desenele sale, dar şi albume de caricatură şi desene originale ale artistului.

„Prin anii '80, am început să trimit lucrări la concursuri internaţionale, am luat premii... Şi eu mă comportam că un om liber, adică eu desenăm ce voiam, nu mi le publicau, umblăm cu ele în geantă, le arătăm la lume pe stradă. Luasem un premiu în '82, în Japonia, unde fuseseră vreo 10.000 de concurenţi. M-au lăudat şi în presă la noi. Imediat după ce m-am întors, am scos o carte, un album care n-avea titlu, se chemă «Mihai Stănescu». Am profitat atunci, pentru că Ceauşescu tocmai hotarise că nu mai este cenzură, că fiecare instituţie răspunde de ceea ce face. Şi eu imediat am scos cartea, am dus-o la noi la Uniune, am semnat-o noi, am tipărit-o la noi la tipografie şi am vândut-o la Fondul Plastic. La lansare, la Căminul Artei, au fost 5 persoane (eu, două feţe şi familia Dinescu). După o zi, a aflat lumea şi a început să cumpere. După vreo patru zile, a aflat şi ministrul Culturii, doamnă Suzana Gidea, şi a interzis-o, a dat pedepse pe la Uniunea Artiştilor, i-a pedepsit pe cei care au semnat. Mie nu a putut să-mi facă nimic, pentru că luasem deja un premiu afară şi de-abia mă lăudaseră. Dar a venit Poliţia acasă la mine, au deschis, au intrat în lipsă mea, au căutat cărţi. Acest album s-a tipărit în 5000 de exemplare, 4000 s-au vîndut în patru zile şi 1000 le-au retras”, povestea Mihai Stănescu într-un interviu acordat Revistei Tango. „Au procedat prost, pentru că, totuşi, cartea s-a multiplicat şi aşa am devenit eu celebru. Asta era în 1982. În '85, am încercat să mai fac o carte care se chemă «Umor 50%», pentru că se făcea economie la căldură, la mâncare, la gaze, la toate, şi-am spus că şi la umor trebuie să facem ceva economie. S-a tipărit, dar n-a mai apucat să iasă din tipografie. Amândouă au fost scoase după Revoluţie şi s-au vândut", a adăugat atunci Mihai Stănescu.

 

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.