Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home01/telegram/public_html/components/com_k2/models/item.php on line 763
Luni, 24 Septembrie 2018 13:56

Familia tradiţională, un referendum al urii care nu schimbă cu nimic viitorul copiilor noştri Recomandat

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Românii sunt chemaţi la urne, pe 6 şi 7 octombrie, nu pentru protejarea vreunei tradiţii ancestrale, nici pentru divinitate şi, contrar convingerii generale, nici măcar pentru viitorul copiilor lor, care oricum, aşa cum ne vom convinge până la final, n-ar fi afectaţi de rezultatul referendumului, ci doar pentru a stabili dacă nişte pidosnici enervanţi, aşa cum cu siguranţă apar în descrierile multora, au sau nu dreptul să primească un act oficial. Practic, majoritatea are ocazia de a stabili, cât se poate de oficial, ce este normal şi ce nu. Dar cine suntem noi să facem asta? Normalitatea diferă de la o persoană la alta, de la o familie la alta, de la o comunitate la alta, de la o cultură la alta, de la o ţară la alta, ceea ce este normal pentru mine s-ar putea să nu fie pentru alţii şi viceversa, iar ceea ce ne ţine uniţi nu este această presupusă normalitate, pentru că tocmai imperfecţiunile şi anomaliile ne fac unici, ci un set de valori morale pe care cu toţii am ales să le împărtăşim, valori promovate de Biserică dar care ar sta oricând în picioare şi dacă scoatem religia din discuţie. 

Pe principiul „dacă nu sunteţi cuminţi, venim cu democraţia peste voi!” 

Relaţiile între persoane de acelaşi sex există dinainte de referendum şi totuşi cultura şi tradiţiile româneşti nu par zdruncinate, iar aceste relaţii vor continua şi după, ceea ce înseamnă că acest vot nu este despre valori morale, ci doar despre posibilitatea obţinerii unui act administrativ. Practic, pe 6 şi 7 octombrie - pentru că ne alegem şi demintem primarii, preşedinţii şi parlamentarii într-o singură zi, dar la asta avem nevoie de mai mult timp - românii sunt chemaţi la urne să spună dacă le dăm sau nu dreptul reprezentanţilor unei minorităţi sexuale să îşi oficializeze relaţiile. Simplificând totul până la extrem, înţelegem cu toţii că Gigel şi Ionel sunt împreună, mulţi sunt profund mâhniţi de asta, dar întrebarea e dacă le acceptăm oficial relaţia. Dacă le dăm un certificat, o adeverinţă, o hârtie până la urmă, care să confirme ceea ce noi deja ştim despre ei, că sunt împreună. Cu ce ne va afecta pe noi, restul, dacă Gigel şi Ionel să căsătoresc civil? Va fi cultura noastră mai săracă? Va fi viaţa noastră mai grea? Vor fi copiii noştri mai proşti? 

În familia tradiţională, femeia să se teamă de bărbat, zice şi la slujbă 

Ştim cu toţii glumele pe care bărbaţii le fac între ei, în cercurile de prieteni, când unul urmează să se însoare şi, dacă ne acceptăm un moment de sinceritate, s-ar putea să ajungem la concluzia că oricum nu punem prea mare preţ pe instituţia căsătoriei. Dar până şi lipsa noastră de interes are o limită, nu? Şi, dacă tot am ajuns la acest moment de sinceritate, care e familia tradiţională la români? Aia compusă dintr-un bărbat şi o femeie care stă acasă, să spele, să calce, să gătească şi să se ocupe de copii? Sau aia compusă dintr-un bărbat şi o femeie care nu are voie să se supere când soţul vine băut şi îi „scapă” vreo două palme. Acest referendum nu afectează populaţia majoritară, heterosexuală şi care merge la biserică o dată-de două ori pe an, din obligaţie. Viaţa celor din familii tradiţionale va fi la fel. Îi afectează, în schimb, pe reprezentanţii acelei minorităţi, cărora li se refuză accesul până la urmă la o banală hârtie, la un certificat, la un statut. 

Ce (credem că) ne afectează, de fapt, cel mai tare 

Mă distrează că în spatele acestui referendum al urii, promovat cu insistenţă şi convingere de reprezentanţii uneia dintre cele mai tolerante religii de pe planetă, se încearcă inserarea unor argumente aparent raţionale, cum ar fi scăderea natalităţii sau exemplele unor ţări dezvoltate şi progresiste care, în faţa provocărilor vieţii moderne, îşi uită tradiţiile. Am mai auzit şi temerea că o eventuală acceptare oficială din partea comunităţii ar duce la o creştere a expunerii cuplurilor de homosexuali, tabloul pictat aici fiind, practic, al unui cuplu de bărbaţi prinşi într-un grotesc - scuzaţi-mi expresia de cartier - schimb de limbi în gură, cu piepturile dezvelite şi în timp ce s-ar pipăi reciproc în faţa unui autocar plin cu elevi veniţi să viziteze Muzeul Antipa. Şi mai e o teamă care se cultivă cu acest referendum, faptul că, văzând asta, copiii noştri vor deveni, brusc, gay. Acesta este, subconştient, mesajul celor care susţin redefinirea familiei, pe ideea că, decât să asistăm la scene de intimitate în public, mai bine intrăm noi şi aducem democraţia în intimitatea lor, iar răspunsul meu pentru aceste temeri este următorul: 1. Expunerea, opulenţa şi lipsa de decenţă ţin de educaţie, nu de Constituţie; 2. Dacă e să vorbim de mârlănie, putem avea şi cupluri heterosexuale indecente, nu e un lucru rezervat exclusiv homosexualilor; 3. Cred ca aţi uitat că întrebarea de fapt e dacă îi lăsăm sau nu să se căsătorească, iar comportamentul lor public nu va fi influenţat de acea patalama, poţi vedea homosexuali căsătoriţi şi decenţi, la fel cum poţi vedea homosexuali necăsătoriţi şi necivilizaţi, probabil în aceeaşi măsură ca şi la cuplurile „normale”. Şi 4, unde pare să doară pe mulţi, copilul tău nu o să fie afectat cu nimic de asta, pentru că tu, ca un părinte responsabil care se ocupă activ de educaţia lui, cu grija şi înţelepciunea pe care le invoci, o să îi vorbeşti despre familie, despre valorile creştine, despre moralitate, despre decenţă, despre natalitatea României, despre eşecul ţărilor progresiste în conservarea tradiţiilor, despre ceea ce este considerat normal în familia voastră. Pentru că, iertaţi-mă, educaţia vine din familie, nu din Constituţia României! 

PE ACEEAŞI TEMĂ:

Coaliţia propune o nouă definiţie: Familia e formată dintr-un bărbat şi o femeie care stă acasă, să gătească şi să spele | PAMFLET

Ce dracu, să nu uităm cuvântul lui Dumnezeu! 

Românii invocă Biblia cu sfinţenie (logic, în fond, nu?), deşi foarte puţini au citit-o şi chiar şi mai puţini pun efectiv în aplicare lucrurile pozitive desprinse de acolo. Dar, la nevoie, cuvântul divin e argumentul suprem, mai ales că religia este cel mai popular promotor de valori morale (şi, pe alocuri, foarte foarte rar, aproape insesizabil, opacitate şi ură, a se vedea cruciadele sau Inchiziţia). Dar să revenim. În majoritatea interpretărilor, Dumnezeu nu suportă homosexualii şi desfrâul. Bine, acum, dacă e să fim riguroşi, în Vechiul Testament scrie şi despre sclavie, cică e acceptat (că tot vorbeam mai devreme despre normalitate) să ai sclavi, dar după câţiva ani ar fi indicat să îi eliberezi. Între timp, în plin proces de modernizare pe care îl traversează întreaga societate şi, mai mult sau mai puţin forţată de împrejurări, şi Biserica, omenirea a avut curajul să facă un pas în spate, să analizeze atent situaţia şi să spună „Bă, ia stai aşa, ceva nu-i corect aici”, urmat de un „poate că toţi oamenii ar trebui să fie liberi”, urmat şi de un „poate că religia ar trebui să promoveze iubirea, nu ura, deci, implicit, să unească, nu să dezbine”. Presupun şi eu. 

Viitorul copiilor tăi e neschimbat: sumbru 

Nu e despre a fi tolerant, deschis la minte, progresist, deşi toate sunt lucruri care cu sigurnţă le-ar prinde bine unora dintre noi în doze mai mari, este pur şi simplu despre a fi logici. Iar logica şi religia, ca să vezi, nu sunt întotdeauna cele mai bune prietene. Dar tot logica ne arată că, indiferent cât de mare ar fi groaza unei populaţii heterosexuale în faţa aşa-zisei ameninţări homosexuale, un act în plus sau în minus nu va schimba cu nimic situaţia. Nu e ca şi cum, presupunând că s-ar accepta căsătoriile între români de acelaşi sex, o să vedem numai homosexuali şi lesbiene pe străzi (sau, cum ar spune un comediant, oooo, da’ s-au făcut anu’ ăsta), nu e ca şi cum, în varianta opusă, un refuz va duce la dispariţia totală a acestor oameni sau la revenirea lor subită la dragostea pentru sexul opus şi, obişnuiţi-vă cu ideea asta, rezultatul acestui referendum, oricare ar fi el, nu va influenţa cu nimic nici numărul de homosexuali sau lesbiene şi nici viitorul copiilor noştri. Bărbaţii atraşi de bărbaţi vor fi în continuare atraşi de bărbaţi, femeile atrase de femei vor fi în continuare atrase de femei, sporul demografic al României va continua să fie în scădere, pentru că avem o mortalitate mare, pe seama stresului, accesului precar la servicii medicale şi a consumului mare de alcool şi tutun, plus o natalitate mică, iar copiii noştri vor creşte în continuare într-o ţară profund coruptă, în care posturile publice se tranzacţionează în funcţie de interese politice, la fel şi contractele cu statul, în care cine împarte parte îşi face, în care promovările se fac pe ochi frumoşi, nu pe merite, în care nu contează cine are dreptate, ci doar cine strigă mai puternic, în care pipiţele sunt promovate ca modele de succes, în care toţi dubioşii care n-au avut în viaţa lor carte de mucă se plimbă în maşini de sute de mii de euro, în care lichelele trăiesc din banii comunităţii şi când rămân fără ajutorul social ameninţă că-şi dau foc, în care politicienii declară că regretă că n-au o armă de foc ca să disperseze singuri protestatarii, în care nu-ţi dai seama de caracterul unui om decât în momentul în care îi conferi o poziţie de putere, iar atunci e prea târziu, în care să vorbeşti şi să scrii corect româneşte nu doar că nu mai constituie o valoare, ci te fac să arăţi ca un ciudat, în care se mută trecerile de pietoni după accidentul vreunei beizadele, încât victima să fie scoasă vinovată, în care şpaga e sfântă, în care n-ai loc de parcare, în care stai la cozi cu orele, în care stocurile de medicamente compensate se epuizează în primele zile din lună, în care populaţia din zonele rurale e ţinută deliberat în sărăcie şi necunoaştere, în care oamenii sunt căraţi la diverse mitinguri fără să ştie măcar pentru ce mărşăluiesc, în care nu există garanţia locului de muncă, ci doar garanţia că banca n-o să te-aştepte prea mult cu ratele, în care preţul benzinei creşte alături de cotaţia internaţională a barilului dar uită să şi scadă când scade barilul, în care, ca să nu ne certe CDEO, drepturile puşcăriaşilor trebuie respectate cu sfinţenie, dar nu neapărat şi ale oamenilor oneşti.

Astea sunt problemele adevărate ale României de azi şi, foarte probabil, ele vor măcina şi viitorul copiilor noştri. Dar Doamne fereşte să vadă doi bărbaţi ţinându-se de mână pe stradă, că atunci chiar ar fi nasol, nu?! 

PS: Dacă nu v-am enervat destul vă las cu o ultimă temă de gândire, mai ales pentru pasionaţii de mondenităţi care urmăresc emisiuni cu asistente TV: Căsătoria mai treacă-meargă, dar chiar n-are nimeni curiozitatea să urmărească un divorţ între homosexuali?


Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home01/telegram/public_html/templates/yoo_master2/html/com_k2/default/item.php on line 250
Citit 3613 ori Ultima modificare Luni, 24 Septembrie 2018 14:20

   

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.