Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home01/telegram/public_html/components/com_k2/models/item.php on line 763
Joi, 08 Noiembrie 2018 14:13

Azi se împlinesc 73 de ani de la prima manifestaţie anticomunistă din România

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Azi se împlinesc 73 de ani de la prima manifestaţie anti-comunistă şi pro-regală din România, demonstraţie reprimată cu brutalitate de guvernul comunist al lui Petru Groza. A început ca o manifestaţie de aniversare onomastică a Regelui Mihai, pe fondul Sărbătorii religioase a Sfinţilor Mihail şi Gavril şi s-a transformat într-un protest împotriva autorităţilor comuniste impuse de Moscova în martie 1945. Câteva sute de răniţi, 11 morţi şi peste 1200 de persoane arestate, majoritatea, studenţi sau elevi.

Situaţia de fond era şi mai tensionată din cauza Grevei Regale care fusese declanşată pe 21 august 1945 şi va continua până pe 7 ianuarie 1947. Practic, regele  refuza să mai contrasemneze deciziile guvernului, ceea ce, din punct de vedere al dreptului constituţional, ar fi trebuit să ducă la căderea cabinetului. Dar comuniştii au ignorat cu nonşalanţă acest gest şi au acţionat în continuare cu toate mijloacele pentru a acapara toate instituţiile statului.

Mii de tineri, studenţi, elevi, veterani ai războiului şi bucureşteni au ieşit în piaţa Palatului Regal cu portretele suveranului pentru a-şi arăta susţinerea faţă de şeful statului şi ataşamentul faţă de coroană. Evident, poate nu toţi demonstranţii au ieşit în stradă animaţi de ataşamentul faţă de instituţia monarhică, dar erau conştienţi că rămăsese singura redută în faţa ocupantului sovietic şi a tentativelor numeroase ale comuniştilor de a acapara toate instituţiile de forţă ale statului, lucru început odată cu numirea guvernului Groza, pe 6 martie 1945.

Autorităţile au încercat prin toate mijloacele să oprească acestă manifestare anunţată din timp, mai ales că interziseseră celebrarea publică a zilei de naştere a regelui, pe 25 octombrie.

Nenumărate încercări de intimidare au fost făcute, inclusiv prin ameninţarea liderilor politici din opoziţie, Iuliu Maniu, Constantin Brătianu. Ameninţările le făcea Teohari Georgescu, ministru de interne, un comunist de factură moscovită, instruit în URSS în 1940, care se afla sub coordonarea unui anume general Fedicikin. De altfel, numeroşi lideri ai PNL şi PNŢ au fost arestaţi încă din a doua jumătate a lunii octombrie sub diverse pretexte.

Arestările au continuat până în seara de 7 noiembrie, mai ales că atmosfera devenise tensionată. Comuniştii se temeau de orice manifestare populară deoarece le contrazicea tocmai doctrina legată de faptul că numai ei erau în stare să mobilizeze masele în adunări publice. Militarii Diviziei sovietizate „Tudor Vladimirescu“ au fost puşi în stare de alarmă.

Ca atare, ceea ce s-a întâmplat în dimineaţa zilei de 8 noiembrie a fost un protest neorganizat, spontan, care a fost deturnat de agenţii comunişti şi transformat într-o baie de sânge.

Metodele le recunoaştem şi acum: infiltrarea de persoane printre manifestanţii paşnici cu scopul de a crea acte de violenţă şi a justifica apoi intervenţia poliţiei şi jandarmeriei.

Aproape 90.000 de oameni în Piaţă

Prezenţa a peste 80.000-90.000 de persoane la acest miting, potrivit unor mărturii, i-a speriat pe comunişti.

Un participant direct la evenimente relatează la cald dinamica mitingului.

„Peste tot se vedeau chemări pentru manifestaţia de la Palatul Regal, scrise cu vopsea sau lipite...

La ora 10 Piaţa Palatului se umpluse cu lume. Spre 10 si jumătate si-au făcut apariţia, din str. Wilson câte­va camioane cu muncitori înarmaţi cu răngi care au încercat să împrăştie mul­ţimea, mergând până la Athenee Palace, si întorcând veneau până aproape de fostul Teatru National şi iarăşi reluau cursa. Alte camioane au apărut dinspre str. Academiei si urmau acelaşi traseu, unele învârtindu-se în jurul statuii si lovind în mulţime cu răngile. Au încercat să prindă dintre manifestanţi şi să-i tragă în camioane unde îi torturau. Aşa a fost smuls din mulţime locotenentul Dumitriu Vasile de la Scoală de ofiţeri de artilerie si umplut de sânge. Maşinile erau de la CFR.

Mulţimea a început să-i huiduie pe agresori, în câteva rânduri ajungând până la gardul de lemn al Ministerului de interne. Văzându-se presiunea populaţiei, probabil s-au înspăimântat si au chemat pe ruşi în ajutor, pentru că la un moment dat, din curtea Ministerului şi-a făcut apariţia un cor­don de ostaşi sovietici care au înconjurat Ministerul. Între timp se făcuseră ceva arestări si în interiorul Ministerului

În faţa afluxului mulţimii, în jurul orei 11 din curtea Ministerului de In­terne a ieşit un bărbat cu capul descoperit si s-a urcat pe scara unui camion făcând semn cu mâna celorlalte să-l urmeze şi au intrat cu maşinile în mulţime călcând si lovind cu răngile,

În acel moment cordonul de ordine din faţa bisericii Albe a fost răsturnat de o coloană studenţească ce ocolise pe la Statuia Mihai Viteazu, pe bulevardul Elisabeta, prin Schitu Măgureanu si prin Ştirbei Vodă si prin str. Berthelot ajunseseră la timp să mărească numărul celor din Piaţa Palatului, dar mai ales să ba­reze calea camioanelor. Era în jurul orei 11 şi jumătate. Două camioane n-au mai putut circula fiind blocate. Lumea le-a răsturnat si le-a dat foc. Din ele au sărit bătăuşii si au căutat să se strecoare prin mulţime. Au putut fi identificaţi ca fiind activişti comunişti dar şi muncitori de la CFR.

Cam în acelaşi timp din curtea Ministerului de interne a ieşit un cordon din Divizia Tudor Vladimirescu, a făcut o bucla şi a prins în ea circa 20-30 manifestanţi luaţi prin surprindere şi i-a împins în curtea ministerului.

Si de o dată urale nesfârşite. Lumea cu ochii spre palatul telefoanelor de unde se vedea venind o altă coloană studenţească înfrăţită cu populaţia care reuşise să rupă cordonul de la Cercul militar.

Patru agenţi înarmati, dintre care unul cu puşcă mitralieră au ieşit din curtea ministerului şi s-au îndreptat spre Biserica Kreţulescu si au început să lo­vească publicul. S-a reacţionat huiduindu-i şi pe ei şi regimul. Ei s-au dat câţi­va metri înapoi si au tras în sus şi apoi în mulţime. Ucigaşii au fugit fiind vă­zuţi de ofiţeri din armatele aliate care au fotografiat. În urma criminalilor a rămas baltă de sânge; răniţi, dar şi un mort. Spre mijlocul Pieţii mai zăcea o persoană, ucisă cu ranga de muncitorii din camioane. În nenumărate rânduri s-a tras în plin de pe acoperişul Ministerului de in­terne.

Aproape de ora 12, şi-a făcut apariţia un detaşament al Batalionului de Gardă Regală având în frunte fanfara, care venea să schimbe gar­da de la Palatul Regal. Fanfara militară a început să cânte Imnul Regal şi Deşteaptă-te Române iar aceasta a dat un nou imbold mulţimii să reziste la presiunea forţelor de ordine.

Piaţa devenise o masă compactă de oameni, de la Biserica Albă la Palatul Telefoane­lor.

In Piaţa Palatului si-a făcut apariţia o grupă din divizia Tudor Vladimires­cu, trăgând spre mulţime si încercând s-o împingă de la Galeriile Kretulescu spre Cercul militar, făcând în continuare victime si smulgând din mijlocul populaţiei oameni pe care-i ducea fie la Ministerul de Interne, fie la prefectura Politiei Capitalei.

In jurul orei 14 se dezlănţuise o cruntă represiune, "pandurii" se înmulţeau ca si numărul victimelor. Vreo două ore a durat confruntarea cu populaţia Capitalei până au reuşit s-o aducă în bulevardul Elisabeta, lăsând în urmă bălti de sânge ale celor răniţi.

În Ministerul de Interne, sub pretextul începerii anchetei se trecuse la torturarea si smulgerea de declaraţii arestaţilor.

Pe Bulevardul Elisabeta confruntarea manifestanţilor cu cordoanele din Tudor Vladimirescu coordonate de un capitan Bosânceanu, continua si de abia pe la ore­le 7 seara se va ajunge acest "fată-n fată" la Liceul Lazăr.

Intre timp arestările continuau în Bucureşti, fiindcă grupuri de manifestanţi ajunseseră în Ferentati, cartierul Tei si Giulesti“, se arată în mărturia unui bucureştean, Cicerone Ioniţoiu, participant la evenimente.

Pe la orele serii mitingul este reprimat de comunişti cu mijloacele cunoscute şi care vor fi folosite de către cominişti şi urmaşii lor în 1989, 1990, 1991, 2018.  Adică: infiltrarea de agitatori în rândul mulţimii paşnice, provocarea mulţimii cu acte de violenţă, crearea de incidente grave inclusiv cu rănirea unor militari din cordoanele de ordine. Apoi răspunsul autorităţii în uniformă: „în urma violenţelor create“ se trece le reprimare, evacuarea pieţei, reţineri de persoane, golirea pieţei şi reinstituirea unui „climat de linişte“.

 „Liniştea publică“ a fost ca oxigenul pentru orice regim dictatorial sau cu tendinţe spre dictatură. Pentru că numai în linişte îşi putea întinde tentaculele pentru a acapara şi controla totul, o veche obsesie a liderilor autoritari.

Evident, după evenimentele sângeroase ruşii şi comunştii vor da vina pe liderii partidelor istorice şi vor pune toate victimele în cârca lui Maniu şi a lui Brătianu. Cei peste 1000 de oameni reţinuţi vor fi ţinuţi în stare de arest timp de doi ani, fără a li se aduce nicio acuzaţie şi vor fi folosiţi mijloc de şantaj asupra Regelui, în decembrie 1947, pentru a semna abdicarea.

Ce a urmat cunoaştem cu toţii, dar poate tocmai această manifestaţie a întârziat cu doi ani instaurarea completă a comunismului.

Susţinerea populară masivă pentru Rege din anii 40 a creat întotdeauna o psihoză pentru liderii comunişti, care după anii 50 au încercat să şteargă orice urmă a Regalităţii din istoria românească. Chiar şi după relaxarea doctrinară din ani 60 faţă de unele aspecte din istoria, monarhia a fost combătută cu aceeaşi energie. Chiar şi reabilitarea subtilă a figurii lui Ion Antonescu, a unor figuri din perioada interbelică, în epoca Ceauşescu, nu a lăsat vreo scăpare sau concesie faţă de monarhie.

Reiese, până la urmă că cel mai urât duşman de către comunişti a fost instituţia Regalităţii pe care au înlăturat-o totuşi cel mai greu şi cel mai târziu dintre toate statele blocului socialist din Europa de Est.

Surse:

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/altepub/docs/grevaregala_1.htm

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/70-de-ani-de-la-manifestatia-din-8-noiembrie-1945

https://www.iiccr.ro/8-noiembrie-1945-prin-ochii-participantilor/

http://www.istorie-pe-scurt.ro/primul-portest-anti-comunist-din-romania-manifestatia-din-8-noiembrie-1945/

https://studentocratia.com/2012/03/28/8-noiembrie-1945-inceputul-luptei-anti-comuniste-in-romania/

 

 

 


Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home01/telegram/public_html/templates/yoo_master2/html/com_k2/default/item.php on line 250
Citit 340 ori Ultima modificare Joi, 08 Noiembrie 2018 15:05

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.