Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home01/telegram/public_html/components/com_k2/models/item.php on line 763
Sâmbătă, 01 Decembrie 2018 00:43

100 de ani de la Marea Unire din 1918. Un vis frumos, plătit cu sânge Recomandat

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Românii celebrează pe data de 1 decembrie Marea Unire, dată care a şi devenit Zi Naţională după Revoluţia din 1989.

Se împlinesc astfel 100 de ani de la declaraţia ardelenilor de unire a Transilvaniei cu Regatul României, în cadrul unei Mari Adunări Naţionale care s-a ţinut la Alba Iulia, în prezenţa a peste 100.000 de români transilvăneni. Cei peste 1200 de delegaţi transilvăneni au adoptat rezoluţia unanimă de unire a provinciilor istorice Transilvania, Maramureş, Crişana, Banat cu ţara. Era ultima provincie care alegea să se unească cu România, de aceea şi data aceasta de 1 decembrie a rămas emblematică pentru acest moment mult aşteptat.

Basarabia era deja parte a României din martie 1918, Bucovina se întorsese în graniţele naturale pe 28 noiembrie 1918.

Acum, în data  de 1 decembrie era ultimul act şi pentru provincia cea mai importantă, motivul pentru care România intrase în război cu Austro-Ungaria în 1916. Leagănul culturii şi civilizaţiei româneşti: Transilvania.

Era încununarea unui război sângeros de aproape doi ani (august 1916- martie 1918) care adusese România din postura de învins, în cea de câştigător.

De la entuziasm la dezastru: 1916

Intrarea României în război în august 1916 pentru „eliberarea Ardealului“ a fost primită cu strigăte şi flori. Lumea se îmbrăţişa în Bucureşti şi saluta cu ovaţii trecerea Regelui Ferdinand pe străzi. În scurt timp s-a văzut că Armata Română nu era pregătită pentru acest tip de război şi că cei mai mulţi comandanţi nu aveau tăria şi experienţa celor germani. Am pierdit în timp record, de numai 4 luni, jumătate din teritoriu. Ţara Românească, Oltenia şi Dobrogea intrau în decembrie 1916 cu ocupaţia germană, austro-ungară şi bulgară.

A fost cel mai prost moment al nostru, o retragere forţată făcută în dezordine, cu zeci de mii de soldaţi pierduţi de comandanţi în spatele frontului şi luaţi prizonieri. Zeci de mii de civili care se refugiau la Iaşi, cu politicieni care aveau prioritate în vagoanele trenurilor. Este celebru cazul ministrului de interne Alecu Constantinescu care a făcut rost pentru familie de o întreagă garnitură de tren pentru a-şi transporta mobila şi borcanele de murături către Iaşi, în timp ce mulţi dintre soldaţi se duceau pe jos.

Un reviriment care ne-a dat aripi

Victoriile militare tactice din august 1917 de la Mărăşti, Oituz, Mărăşeşti, se datorează ostaşilor români, fiilor de ţărani, care în ciuda privaţiunilor a unei organizări deficitare şi a unui sistem medical imperfect au făcut minuni pe câmpul de luptă în faţa celei mai bune armate din Europa. Trebuie să recunoaştem că aceste minuni se datorează şi sprijinului masiv din partea Franţei care ne-a livrat obuziere de mare calibru, muniţie, mitraliere, arme chimice, grenade, echipamente individuale, precum măşti de gaze şi celebra cască Adrian care a intrat în simbolistica Primului Război Mondial.

Un moment de cumpănă

Ulterior, în toamna anului 1917, aceste victorii din vară nu au mai contat, deoarece aliatul nostru răsăritean, Rusia, a sucombat sub propria criză politică şi socială, lucru care a favorizat lovitura de stat bolşevică şi a dus la ieşirea din războiul contra Puterilor Centrale. Trupele germane au ocupat imediat părţile vestice ale Rusiei şi România s-a trezit înconjurată de inamic şi la graniţele de răsărit.  

România s-a trezit în în decembrie 1917 singură şi încercuită de inamici, fără legătură cu aliaţii din Vest care continuau lupta.

Oamenii politici români au ales, în situaţia dată, să semneze un armistiţiu cu Puterile Centrale şi ulterior o pace umilitoare în primăvara lui 1918, doar pentru a avea răgazul să-şi reorganizeze şi să-şi refacă armata. Principala problemă atunci o constituia lipsa aprovizionării cu muniţie. Practic, dacă rezistam, mai puteam lupta doar câteva săptămâni. În acest răgaz armata română a reuşit să facă „curăţenie“ şi să alunge trupele ruseşti bolşevizate. Au fost chiar câteva lupte crâncene în zona Galaţi.

Norii se risipesc

Românii au trecut de la agonia înfrângerii - ocuparea a unei jumătăţi de ţară, armistiţiul şi pacea grea din martie 1918 cu Puterile Centrale -  la extazul datorat înfrângerii Germaniei pe Frontul de Vest şi a capitulării acesteia (11 noiembrie 1918). În plus, Austro-Ungaria, imperiul multinaţional care stăpânise Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureş, se dezmembra sub auspiciile crizei interne şi mai puţin sub influenţa înfrângerii germane, aliatul său de nădejde. Naţiunile imperiului habsburgic îşi luau soarta în mâini, aşa cum au făcut şi românii din teritoriile amintite.

România a reintrat în război pe 10 noiembrie, cu o zi înainte de capitularea Germaniei. Iar pe 1 decembrie, în timp ce la Alba Iulia românii ardeleni cereau unirea cu România, Regele, Armata şi Guvernul intrau în Bucureşti în ovaţii. 

România şi-a dublat în decurs de câteva luni populaţia şi teritoriul. De la o populaţie de 7,9 milioane cât avea vechiul regat până în 1916, România Mare avea aproape 18 milioane de locuitori în 1919. Teritoriul vechi era de numai 138.000 km iar după momentul 1918 acesta ajunsese la o suprafaţă de 295.000 km.

Cine a plătit acest preţ?

Păi cei peste 1 milion de români care au pierit în această perioadă: 339.000 de militari căzuţi în luptă şi aproape 700.000 de civili morţi, cei mai mulţi victime a epidemiei de tifos, variolă şi a altor afecţiuni, pe fondul lipsei unui sistem medical adecvat şi penuriei de medicamente. Alţi 80.000 de militari au rămas mutilaţi pe viaţă de acest conflict. Şi nu trebuie uitaţi nici cei care deşi nu au suferit răni fizice au rămas cu minţile tulburate din cauza grozăviilor trăite pe front.

Distrugerile provocate de război au afectat grav sistemul economic al ţării. Producţia materială a scăzut drastic, reprezentând în 1919 doar un sfert din cea înregistrată înainte de război. Acelaşi regres s-a constatat şi în agricultură. România, tradiţional exportator de cereale, importa grâu acum pentru populaţie.

Extracţia de petrol a scăzut la jumătate în comparaţie cu producţia anilor 1913. Într-o situaţie la fel de rea se afla şi sistemul financiar care era apăsat de inflaţie şi de circulaţia mai multor monede. Aceste dificultăţi au fost depăşite abia după 1924, când situaţia economică s-a îmbunătăţit. În plan social, societatea românească postbelică se confrunta cu multiple conflicte şi tensiuni sociale, uneori influenţate şi de ceea ce se întâmplase în Rusia şi se petrecea în centrul Europei.

România Mare - un vis împlinit?

A fost o clipă de mari speranţe în viitorul României Mari şi un nou început pentru societatea, cultura şi economia românească. România Unită de după 1918 nu a fost perfectă, dar a fost visul de aur al unor generaţii. A rezistat timp de 22 de ani până ce norii negri ai celui de-al Doilea Război Mondial au sfâşiat-o din nou. Am rămas totuşi după ultimul război cu Transilvania, perla noastră cea mai de preţ pentru care am sângerat în 1916-1917.

Alex Policala

 

 

 

 


Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home01/telegram/public_html/templates/yoo_master2/html/com_k2/default/item.php on line 250
Citit 643 ori Ultima modificare Duminică, 02 Decembrie 2018 00:32

   

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.