35 de ani de la moartea părintelui Arsenie Boca

Arsenie

În 2025, părintele va fi canonizat de Biserica Ortodoxă Română, alături de alţi 15 sfinţi, sub titulatura Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop.

Cuviosul Părinte Arsenie s-a născut în ziua de 29 septembrie 1910, în satul Vața de Sus, din județul Hunedoara, primind la botez numele de Zian-Vălean. În casa părinților săi, Iosif-Petru și Creștina Boca, Cuviosul a crescut în frica lui Dumnezeu, încât avea să spună: „m-am pomenit credincios de copil”, scrie basilica.ro. În toamna anului 1929, după finalizarea studiilor liceale la Brad, s-a înscris la Academia Teologică de la Sibiu. La finalizarea studiilor teologice, mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului l-a îndemnat să urmeze Academia de Arte Frumoase din București, unde a învățat pictura de la cei mai de seamă dascăli ai vremii. În septembrie 1936 l-a hirotonit diacon, iar, în primăvara anului 1939, a fost trimis în Sfântul Munte Athos, pentru a învăța „toată rânduiala duhovnicească, precum și meșteșugul artei bizantine”. Mergând acolo, Maica Domnului i-a rânduit întâlnirea cu nevoitori aghioriți români Dometie Trihenea și Antipa Dinescu, de la care a primit atât povățuire, cât și un manuscris al Filocaliei, pe care l-a copiat și l-a adus cu sine în țară.

Întors în țară, a fost trimis la Chișinău ca să deprindă tehnica poleirii cu aur a icoanelor. Acolo a avut parte de o întâmplare minunată, care avea să îl marcheze întreaga viață. Cu o zi înainte de începerea celui de al Doilea Război Mondial, pe 31 august 1939, în gară, „privind peste hărmălaia lumii”, L-a văzut pe Mântuitorul „cu niște ochi de o frumusețe divină și cu o infinită durere”, ceea ce l-a determinat să-și asume urmarea Lui, zicându-și: „Nu-I voi ușura întrucâtva imensa Lui cruce pe care o duce printre oameni până la sfârșitul lumii, luându-mi partea mea?”. Astfel, s-a închinoviat în ctitoria Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde a primit, la tunderea în monahism, numele Avvei Arsenie, apoi, în ziua de 10 aprilie 1942, s-a învrednicit a primi și harul preoției.

În acești ani, Cuviosul Arsenie a dat „ajutor hotărâtor” Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, la traducerea primelor volume ale Filocaliei, scriind după dictatul profesorului său și ocupându-se de listele cu abonați, a căror contribuție a susținut apariția acestor scrieri.

Deoarece era căutat neîncetat de credincioși din toată țara pentru povățuire și sfat, Sfântul Arsenie a început să fie urmărit de către autoritățile comuniste. Sub false pretexte, a fost arestat de mai multe ori, deși nu avea altă vină decât aceea de a-L fi mărturisit pe Hristos. Odată cu Decretul 410 din anul 1959, Cuviosul Arsenie a fost scos din mănăstire, oprit de la slujire și forțat să renunțe la haina monahală.

Niciodată nu a cârtit și n-a spus nici cel mai mic cuvânt de rău asupra cuiva, chiar dacă ar fi fost îndreptățit. Prin grija Patriarhului Justinian Marina, a lucrat ca pictor la Biserica Sfântul Elefterie din București, la Biserica Sfânta Parascheva din Bogata-Olteană (județul Brașov), la Atelierul de pictură de la Schitul Maicilor din București și, vreme de 17 ani, la Biserica Sfântul Nicolae de la Drăgănescu, pe care a pictat-o în întregime.

În ultimii anii ai vieții s-a retras la Sinaia, unde se nevoia neîncetat în rugăciune. A trecut la Domnul în ziua de 28 noiembrie 1989, de pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou, a cărui viață a pictat-o, în chip prorocesc, în altarul bisericii de la Drăgănescu. A fost înmormântat, ca ieromonah, la Mănăstirea Prislop, unde numeroşi credincioşi vin să îi ceară ajutorul.