Mihaela Tudorie a explicat, într-un amplu mesaj publicat pe rețelele de socializare, ce a găsit la CSM Ploiești, de ce ar avea nevoie Clubul Sportiv Municipal, dar, printre rânduri, și de ce a ales să renunțe la funcția de director după mai puțin de trei luni de la numire, înainte de a ajunge măcar la jumătatea mandatului care-i fusese încredințat.
Fără a arăta cu degetul vreun vinovat anume, Tudorie lasă să se înțeleagă faptul că, deocamdată, la CSM nu se pot schimba prea multe, iar planul pe care l-a avut nu ar fi putut fi pus în practică, pentru redresarea clubului sportiv.
„Decizia mea de a renunța nu a fost luată din cauza „incompetenței” sau „neputinței”, așa cum susțin unii „specialiști” sau „daci liberi”.
Am ales să plec pentru că am realizat (deși în naivitatea mea am refuzat să accept) că acest club este un loc unde, de-a lungul timpului, s-au plătit și se plătesc „polițe”.
CSM Ploiești funcționează de ani de zile subfinanțat, acumulând datorii și pierzând procese din cauza unor decizii proaste si abuzive pe alocuri, luate în trecut”, a scris Tudorie pe pagina sa de Facebook.
Mihaela Tudorie și-a dat demisia din funcția de director al CSM Ploiești, după mai puțin de trei luni de la numire
Aceasta consideră că „un management corect și eficient începe cu o analiză obiectivă a situației existente, identificarea nevoilor administrative, financiare și sportive. Ulterior, se identifică resursele disponibile, se face o analiză SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări) și se stabilesc obiective SMART – realiste și realizabile”, iar „în cazul CSM, despre care circulă tot felul de zvonuri sau informații pe surse, elaborarea unui plan de management sustenabil ar dura cel puțin 3-4 luni. Orice strategie creată de „specialiști”, fără ca aceștia să fi analizat clubul din interior, este doar un ambalaj gol, vândut pe bani mulți”.
„Un management sănătos și de durată nu se poate realiza prin forță, impunere, agresivitate, amenințări, reproșuri sau prin strategia „oamenii mei contra oamenilor tăi”. Exemplu trăit: cum să ceri unui coleg să lucreze cu managerul atunci când acesta îl întreabă dacă “vrea să îi spargă dinții”?
După două luni petrecute în club, pot spune cu certitudine că peste 70% din personalul administrativ își dorește să muncească organizat, sub coordonarea unui lider capabil să le ofere direcție, susținere și liniște. Am descoperit oameni cu idei valoroase, care însă nu au avut curajul să le exprime, pentru că nu au fost ascultați până acum. Spre bucuria mea, am găsit și specialiști în domeniul lor – datorită lor, CSM-ul încă funcționează.
În ceea ce privește activitatea sportivă, antrenorii sunt adevărații eroi, care își desfășoară munca cu pasiune, unii dintre ei fiind nevoiți chiar să acopere din propriul salariu costurile participării la competiții. Rolul unui antrenor este de a educa prin sport, de a forma caractere și de a modela viitorii adulți, eforturi care, uneori, se concretizează în medalii. Un manager nu ar trebui să profite de munca acestor oameni și să își aloce prime pentru rezultatele obținute de sportivi.
Există secții care funcționează ca exemple de bună practică, iar, chiar dacă voi fi din nou criticată pentru această afirmație, susțin că secția de baschet – care are o piramidă completă la juniori – este un astfel de exemplu. Celelalte au văzut că se poate și încearcă să urmeze modelul – felicitări!
La CSM, fiecare antrenor s-a descurcat pe cont propriu, folosindu-și relațiile și influențele, tocmai pentru că nu a existat un lider care să ofere direcție, să unească echipa și să le aprecieze munca. Exemplu negativ trăit: cum să explic ca Director, unui antrenor coordonator, cu multe medalii la activ că managerul impune sportivi, trece peste el și munca lui, doar pentru ca speră să obțină rapid rezultate pentru a beneficia de premiere? Aceasta atitudine nu înseamnă management sportiv!
Acest club încă există și datorită părinților implicați, care își doresc ca ai lor copii să fie educați prin sport. Acești părinți sunt ploieșteni dedicați, iar eu, personal, le mulțumesc pentru sprijinul pe care îl oferă sportivilor clubului CSM”, a adăugat Mihaela Tudorie.
Aceasta subliniază că „performanța și înalta performanță nu pot fi susținute doar din bani publici”, dar, totodată, „pentru a atrage parteneri din mediul privat, trebuie să existe stabilitate, încredere și apreciere. Nu este normal ca unii să atace o echipă care încearcă să atragă sprijin din mediul privat doar pentru că vrea să supraviețuiască.
În concluzie, cred cu tărie că CSM poate fi redresat în 1-2 ani, cu condiția să primească un buget corect și ca așa-zișii „specialiști” să creeze un plan de management real, pentru club – nu pentru propriile interese”.
„Știu că există antrenori, angajați ai CSM, părinți și oameni de sport din Ploiești care au sperat că voi reuși să pun în aplicare ceea ce am scris mai sus. Îi înțeleg dacă i-am dezamăgit, dar am ales să demisionez tocmai pentru că am realizat că această schimbare nu este posibilă în condițiile actuale.
Îmi doresc ca, în timp, să constat că m-am înșelat și că noua conducere, alături de „specialiștii” veniți din alte părți, va reuși să redreseze clubul. Sper ca scopul lor să fie într-adevăr dezvoltarea sportului și nu doar construirea unei cariere false într-un domeniu iubit de atât de mulți copii și părinți”, conchide Mihael Tudorie în mesajul în care își justifică decizia de a demisiona din funcția de director, în care fusese numită în luna noiembrie.
