Concluziile comisiei de anchetă internă de la Colegiul "Spiru Haret" a stârnit revolta dascălilor din toată țara. O profesoară din București concluzionează, la rândul său, după apariția raportului în spațiul public, că profesorii au ajuns "carne de tun".
"În România secolului 21 profesorii sunt carne de tun. Cad victimele agresiunilor exercitate de către elevi şi părinți şi societatea aplaudă aceste acte de violență. Profesorii plâng şi-şi strigă dreptatea, dar nimeni nu vrea să îi audă. Culmea este că printre surzi se numără şi colegi de-ai lor, colegi care ştiu doar să îşi aduleze superiorii ca să fie «bine». Să fie bine pentru cine? Pentru ei sau pentru colegii agresați?
Sunt scârbită de starea învățământului românesc, de nedreptățile şi înjosirile la care am ajuns să fim supuşi, inclusiv de către ai noştri, cei care ar trebui să ne fie camarazi pe câmpul de luptă.
Mi-a mai rămas doar să vă strig, stimabili «colegi», să vă fie ruşine pentru tot ce faceți! Priviți-vă în oglindă şi veți vedea cât de urâțiți ați devenit în răutatea şi nepăsarea voastră. Sunteți complici şi asta vă descalifică în fața noastră. Nu meritați furia mea şi nici lacrimile colegei noastre care este victima celui care a înjunghiat-o, dar şi a voastră. În nemernicia voastră distrugeți un om, dar Dumnezeu nu doarme. Toți plătim la un moment dat pentru faptele noastre. Să vă fie ruşine pentru modul în care ați acoperit rahatul! Să vă fie ruşine pentru laşitatea voastră, pentru slugărnicia la care v-ați condamnat!
Mă întreb cu ce ochi veți îndrăzni să vă priviți colega de acum înainte. Cum veți dormi noaptea la gândul că ați aruncat un pumn de sare peste rana celei cu care împărțiți cancelaria? Cum ați putut da verdictul că victima este vinovată? Trebuia să fie înjunghiată la poarta şcolii ca să vă respecte minunatul regulament? Atât ați putut hotărî în micimea judecății voastre?
Voi, cei din comisia aceea de anchetă, sunteți oameni? Este colega voastră care a fost pe punctul să îşi piardă viața, nemernicilor! În locul ei v-aş târî prin tribunal şi sper cu tărie ca această traumă să o fi întărit şi să vă pedepsească pentru strâmba voastră judecată.
Nu aveți suflet, sunteti seci pe dinăuntru şi complici cu agresorul. ROFUIP-ul este arma voastră pe care o scoateți la înaintare ca să iasă bine colegiul. Ați uitat că voi toți sunteți acel colegiu? În fața noastră ați dat prost, foarte prost şi ne-ați convins că nu vă pasă de oamenii voştri. Vă pasă doar de voi, membri ghiocei ai comisiei de anchetă!
Vremurile acestea sunt tulburi şi scârba care m-a cuprins în ultimul timp se accentuează cu fiecare act de nedreptate asupra oamenilor vulnerabili, elevi şi profesori deopotrivă.
O colegă a fost înjunghiată de un fost elev la un colegiu din Ploieşti. A supraviețuit, slavă Domnului! Acum a fost găsită vinovată de conducerea şcolii pentru ceea ce s-a întâmplat. Aşa este convenabil. Victima este vinovată de faptul că trebuia să se afle la poarta şcolii. În gândirea ghioceilor aşa s-ar fi prevenit atacul asupra ei. A greşit că s-a lăsat înjunghiată în fața cancelariei nerespectând regulamentul de ordine şi funcționare pe care l-a semnat, de fapt procesul verbal din CP. Acum trebuie să le pupe mâinile acestora pentru că nu va fi sancționată.
Încă o umilință la care este supusă, încă o palmă, încă o traumă. Aşa se rezolvă lucrurile în țara noastră. Acoperim rahatul şi ne amăgim că duhoarea nu răzbate.
Zilele următoare presupun că agresorul va fi eliberat. Asta mai lipseşte din această poveste ca să fie totul perfect.
Ruşine!", a scris Mara Luana Răucă.
Un alt mesaj categpric vine de la o profesoară a Colegiului "Nicolae Bălcescu" din Brăila.
"CATEDRA CA GHERETA, DOMNILOR PROFESORI?
Evenimentul dramatic de la Ploiești, din 29 ianuarie 2019, în urma căruia un profesor înjunghiat în fața cancelariei din propria școală s-a aflat pe gheața subțire dintre viață și moarte pare să se fi transformat într-o scenă delirantă dintr-un roman kafkian. Doamna profesor A.A. este, conform unui document intern, găsită vinovată, chiar de câțiva dintre colegii săi, desemnați să facă parte dintr-o comisie de anchetă, de încălcarea unui obscur articol, dintr-un regulament pe care orice efemeridă administrativă îl poate interpreta după bunul plac. Că dovedita lipsă de solidaritate cu un coleg aflat într-o situație limită a fost mai mult decât dureroasă, am spus-o ori de câte ori am avut prilejul. Dar să acuzi un om care a văzut moartea cu ochii, un profesor trecut prin școli adevărate, făcute la vremea lor, că e vinovat de propria înjunghiere pentru că nu a stat în ziua aceea fatidică în ghereta portarului, alături de el, pentru a face de serviciu conform obscurului articol invocat, depășește orice limită a imaginației, a bunei credințe, a omeniei, a colegialității, a respectului față de suferința cruntă, a amintirii sângelui pe care călcați, domnilor profesori colegi, ori de câte ori intrați în cancelarie! Îl purtați pe tălpi. E valabil și pentru colegii din Ploiești pe care-i cuprinde acum revolta virtuală, dar atunci, în 29 ianuarie și după, au tăcut mâlc. În lumea haotică în care trăim, am învățat să ne acoperim cu hârtii. Teancurile de hârtii au ajuns să țină loc de viață. Au înlocuit oamenii. În sistemul de învățământ nu copilul, nu profesorul, nu munca lor contează, ci hârtia. Teancuri de hârtii care (ne) mint. Singurul lucru care mă tot frământă de când am citit articolele pe această temă este cum Dumnezeu au putut semna colegii de cancelarie ai doamnei profesor un astfel de document? Pe cine de cine apără, de fapt? Muncim zilnic într-un sistem bolnav, pe care, în loc să-l salvăm de propriile lui aberații și malformări îl hrănim cu lipsa de verticalitate și de onestitate a unei majorități care preferă să tacă și să se înghesuiască într-o gheretă de portar. Adică să accepte toate umilințele fără să știe de ce. Din reflexe atavice, dintre acelea care surpă imediat coloana vertebrală în fața nici nu contează cui. Și chiar nu contează. Am crezut că în 30 de ani de catedră le cam auzisem pe toate. Dar povestea cu victima care a fost găsită vinovată de propriii săi colegi fiindcă nu a stat în ghereta portarului, agresează și imaginația și inteligența omului obișnuit. Dar, vai, fiind în post, au ales să nu o pedepsească... Și iarăși spun că Dumnezeu nu lucrează în schimburi... Și nici nu are nevoie de cartele ca să intre undeva...Nici nu contează unde" este mesajul semnat de Adriana Bogatu.