Miercuri, 31 Iulie 2019 13:03

"Siguranţă şi încredere"? Un mit. Bre doamnă premier, n-ai demis pe cine trebuie!

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Ţara se cutremură în faţa scenariului unui criminal în serie din Caracal care a torturat ani la rând copile, sub ochii unui întreg sistem poliţienesc care nu numai că n-a reuşit să-l găsească la timp, dar nici măcar nu şi-a dat seama de gravitatea situaţiei decât după ce răul era deja comis. În tot acest peisaj, observăm ieşiri ale politicienilor şi încercări macabre de a câştiga capital electroral de pe urma unor suflete chinuite. În timp ce "siguranţă şi încredere" tinde să se transforme într-un mit, lumea cere măsuri, iar politicienii răspund cu demiteri de şefi. Mai departe, însă, sistemul rămâne neschimbat, dominat de incompetenţă, subfinanţare şi sictir!

O rudă a fetei de 15 ani răpite - probabil ultima dintr-un şir mai lung - a avut tăria să publice stenogramele discuţiilor purtate de victimă cu operatorul de la STS şi Poliţia, după ce fata sunase de nu mai puţin de trei ori la 112 pentru a cere cu disperare ajutorul. Discuţiile denotă un sictir total din partea celor care, în teorie, ar fi trebuit s-o ajute. Ce reperare a locului din care au fost făcute apeluirile? Ce triangulare? Ce informare, consiliere a victimei? Stai acolo că venim noi, cam ăsta a fost mesajul. Nu ştim unde trebuie să venim, dar tu stai acolo. Un soi de «închide, că te sunăm noi». La al doilea şi al treilea apel, deja sictirul se amplifica şi, citind transcriptul, ţi-i imaginezi pe respectivii deranjaţi că victima insista să fie ajutată. Singurul lucru care mai lipsea era s-o şi dojenească un pic pentru c-a avut obrăznicia să ceară intervenţia Poliţiei. Bine, a mai lipsit şi consilierea victimei, mesajul repetat obsesiv de cei de la celălalt capăt al firului fiind în nota lui «stai acolo, că venim noi», în locul unor sfaturi despre cum ar fi putut să încerce să evadeze sau măcar să se apere mai bine.

Trăim într-o ţară în care, din păcate, dispariţia unei fete de 15 ani e tratată în derizoriu de poliţişti. Părinţii fetei povestesc acum că au alertat autorităţile, dar li s-a râs în nas. Probabil primul gând al multora o fi fost de genul «15 ani? Eheee, o fi plecat de bunăvoie cu vreunu'», un indicator al felului în care mentalul colectiv, hârşit, obişnuit cu lipsurile, percepe unele lucruri într-o ţară măcinată de corupţie, incompetenţă şi dezinteres.

Premierul Dăncilă, într-o notă din ce în ce mai fermă după ieşirea de sub influenţa lui Dragnea şi confirmarea candidaturii sale la prezidenţiale, a răspuns cu demiteri de şefi. Au plătit cu funcţia şeful Inspectoratului de Poliţie, prefectul şi subprefectul, iar ulterior directorul STS a plecat, iar la Ministerul Afacerilor Interne a fost numit alt ministru, care promite, ca mulţi alţii înaintea lui, o reformare a sistemului. Măsuri de ochii lumii! Pentru că, în realitate, nu se schimbă nimic! Până una alta, sistemul rămâne acelaşi, cu aceleaşi probleme de finanţare, cu aceiaşi oameni, mai bine sau mai prost pregătiţi, cu aceiaşi operatori 112 care nu dau dovadă că ştiu ce-au de făcut, cu aceiaşi poliţişti care tratează cu indolenţă victimele, cu aceiaşi oameni buni care vor să schimbe ceva dar constată că nu prea au cum, cu ce şi cu cine, cu aceleaşi neajunsuri, cu unii indivizi care probabil fac această meserie nu ca să ajute oamenii, ci de dragul pensionării rapide şi al pensiei speciale, imunizaţi la tragedii ca o asistentă medicală bătrână de la Spitalul Judeţean, care-a văzut la viaţa ei atâţia morţi că deja nu mai contează unul în plus sau în minus. Degeaba schimbăm şefii, dacă executanţii sunt aceiaşi. Degeaba schimbăm şefii, dacă nu schimbăm şi regulile, procedurile şi priorităţile. Şi degeaba îi schimbăm pe unii, dacă adevăraţii vinovaţi rămân în sistem. Ce vină a avut, de exemplu, subprefectul de Olt în toată această poveste? Sacrificarea lui e mai degrabă de domeniul lui "Las Fierbinţi", unde lumea crede că prefectul e şeful primarilor şi taie şi spânzură într-un judeţ. În realitate, însă, dacă ne uităm pe lege, atribuţiile de coordonare pe care le are o prefectură sunt limitate, iar prefectul şi subprefectul pot cel mult să-i mai cheme din când în când la şedinţe pe şefii de deconcentrate. În realitate, în cazul Poliţiei, deciziile majore se iau la nivel de IGPR şi MAI şi, ar spune unii, când e vorba de numiri în funcţie, probabil pe la sediile de partid. Pentru că aşa e sistemul. Un sistem în care unii vorbesc despre descentralizare, dar în realitate fac tot posibilul ca să acumuleze cât mai multă putere. Acum au fost schimbaţi din funcţie câţiva indivizi doar de dragul de a anunţa nişte măsuri rapide. Până şi la demiteri aparatul de stat îşi demonstrează incompetenţa!

Citit 2743 ori Ultima modificare Miercuri, 31 Iulie 2019 14:23

   

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.