În urma activităţii desfăşurate în învățământul primar, am ajuns la concluzia că povestea este și trebuie să rămână metoda de bază a demersului didactic.
În activitatea la clasă îmi încep întotdeauna ziua cu o poveste. Fie că e vorba despre poveștile clasice (ale fraților Grimm, ale lui Creangă, ale lui Slavici etc) ori cele mai ,,la modă” (poveștile de dezvoltare personală), anunț elevii că vom merge din nou în lumea magică a poveștilor pentru a afla… vești și povești.
După mileniali, Generaţia Z şi Generaţia Alpha, a venit rândul Generaţiei Beta
Cum spun însă povestea… ei, asta e o altă poveste! Niciodată nu încep să spun povestea până nu mă asigur că cei mici sunt pregătiți pentru ,,a primi” povestea. Pentru a se întâmpla asta mi-am creat un adevărat algoritm. După ce copiii s-au așezat cât mai comod, mă asigur că ,,avem toate energiile bine cu noi”. Urmează apoi să ducem energia bună la ochișori din două motive – să intrăm în lumea magică a poveștilor și pentru ca fiecare să își închipuie povestea după bunul plac.
Aflaţi continuarea acestei experienţe a unui dascăl din România, aici.
