Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în jurul anului 330 la Cezareea Capadociei, într-o familie numeroasă, evlavioasă. A renunțat la lume și a intrat în monahism, fiind cel care a scris regulile vieții monahale, păstrate și respectate până în zilele noastre în mănăstirile ortodoxe. Episcop la Cezareea vreme de aproape un deceniu, a fost cunoscut ca ocrotitor al săracilor, oprimaților și bolnavilor, fiind primul care a înființat, pe lângă biserică, așezăminte dedicate acestora.
Cinci din cei nouă copii ai familiei Sfântului Vasile cel Mare au devenit sfinţi în calendarul Bisericii Ortodoxe, ca și părinţii acestor, Vasilie și Emilia, precum și bunica, Macrina cea Bătrână.
Vasile, care purta numele tatălui său, a fost educat de mic în spiritul creștin. Pregătirea și-a continuat-o în Capadocia, apoi la Constantinopol și Atena, unde și-a însușit tot ce a găsit mai bun în cultura păgână. A revenit în țară profesor de retorică pentru ca, după o vreme, să intre în monahism. Este cel care a scris Regulile vieţii monahale şi a pus bazele Filocaliei cu Sfântul Grigorie. Regulile sale sunt respectate și astăzi în mănăstirile ortodoxe.
În 364, Sfântul Vasile a fost hirotonit preot, iar în 370, episcop la Cezareea Capadociei, unde a păstorit cu mare autoritate nouă ani, până la moartea sa, la 1 ianuarie 379.
Atributul „cel Mare” i-a fost adus de activitatea sa practică, predicile sale răsunătoare, cărţile străbătute de un entuziasm plin de har şi vasta sa corespondenţă, în care punea un deosebit accent pe forţa creştină a carităţii şi ajutorarea celor nevoiaşi. Dragostea sa faţă de semeni s-a concretizat mai ales în aşezământul filantropic, numit de credincioşi Vasiliada, construit la marginea Cezareei. Aici au fost adunaţi cei înfometaţi şi abandonaţi, spre a fi hrăniţi. Potrivit cercetătorilor, fiecare boală îşi avea rezervată clădirea şi personalul necesar pentru îngrijire.
A fost primul ierarh care a întemeiat, pe lângă biserici, aziluri şi spitale pentru săraci, leprozerie şi un aşezământ pentru recuperarea prostituatelor, rămânând cunoscut astfel ca ocrotitorul săracilor.
Aproape 600.000 de români poartă numele sfântului sărbătorit de ortodocși în prima zi a anului. Acest prenume provine din grecescul basileios, care la rândul lui stă în legătură cu basileos - „rege”, „împărat”, „bazileu”. Latinii l-au redat prin Basilius ce a ajuns până astăzi la forma Vasile.
