Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, sărbătorită în 25 decembrie, este evenimentul care aduce cea mai mare bucurie în sufletele şi în casele credincioşilor.
Izvorul bucuriei este Însuşi Dumnezeu, Care nu a îngăduit ca neamul omenesc să rămână chinuit de diavol pentru totdeauna şi ne-a trimis Mântuitor, chiar pe Fiul Său, făcut om, ca pe toţi cei ce suntem asemenea Lui să ne ridice împreună cu El la ceruri, scrie crestinortodox.ro.
Iisus s-a născut într-o familie modestă, Iosif si Maria au rătăcit mult timp prin Betleem până să găsească loc de odihnă, însă Dumnezeu a binecuvântat această familie cu cel mai mare dar: un Prunc Dumnezeiesc, care va şterge păcatele lumii.
Coborârea lui Dumnezeu pe pământ prin Fiul Său este manifestarea, în plan văzut, a iubirii milostive a lui Dumnezeu. „Aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a trimis pe Fiul Său în lume, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşsnică.” (Ioan 3:16)
Peste 700.000 de români sărbătoresc astăzi nu doar Crăciunul, ci și onomastica
Dumnezeu ne învaţă că adevaraţii Săi fii trebuie să dea dovadă de dragoste frăţească şi de smerenie: dragoste după modelul Său, care a binevoit a trimite în lume pe Fiul, iar smerenie, după modelul Fiului, Care, deşi Dumnezeu după fire, nu a refuzat să se facă şi om, ci a coborât la făpturile căzute, asemenea robului, ca să-i ridice pe toţi împreună cu El la Împărăţie.
Bucuria Crăciunului se simte cel mai bine în cadrul Sfintei Liturghii, pentru că Liturghia este slujba la care îngerii slujesc în chip nevăzut cu preoţii jertfa cea fără de sânge. Tot îngerii au fost cei care au răspândit în lume bucuria Naşterii cântând primul colind „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14)
Pruncul Mântuitor este darul veşnic făcut nouă de Dumnezeu, motiv pentru care, cu ocazia Crăciunului, înainte de a aştepta daruri, ar trebui ca noi să fim primii care dăruim. Gândind la acest lucru, în casele sărace nu ar trebui să fie tristeţe în ziua Crăciunului, căci ajutorul poate veni în mod direct, de la Dumnezeu, sau ca o încercare a dărniciei noastre, ca să ne arate că izbăvirea din necazuri şi dureri o lucrează prin oameni.
