Marți, 25 August 2015 16:58

Tradiții și obiceiuri de nuntă. De unde provin și care este semnificația lor

Scris de  Telegrama
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Iată de unde vin şi ce înseamnă obiceiurile de nuntă practicate de atât de multă vreme, care s-au păstrat până în zilele noastre.

Voalul miresei

Voalul şi buchetul sunt două dintre cele mai vechi tradiţii păstrate până în ziua de azi. Galben în Grecia antică sau roşu în Roma lui Caesar, voalul acoperea mireasa aproape complet şi, încă din cele mai vechi timpuri, simboliza subordonarea femeii către bărbat. Potrivit tradiţiei, este considerat de rău augur ca mireasa să fie văzută înainte de încheierea ceremoniei. Nici nu este de mirare, de vreme ce în comunităţile vechi căsătoria se făcea fără ca mirii să se fi cunoscut în prealabil. Astfel, ridicarea voalului la încheierea ceremoniei simbolizează dominantă bărbatului. Dacă mireasa lua iniţiativa ridicării acestuia, ea îşi afirmă oarecum independența.

Buchetul miresei

Secole de-a rândul florile au simbolizat sentimentele umane. Trandafirii - dragostea, lalelele - virtutea şi aşa mai departe. În antichitate, de exemplu, miresele purtau flori pe sub voal, care simbolizau fidelitatea. Miresele elene purtau iedera ca simbol al iubirii fără de sfârşit. Florile de portocal (cele mai cunoscute flori ale nunţii) au fost alese în trecut ca reprezentând fericirea şi împlinirea, în mare măsură pentru că portocalul poartă rod şi floare în acelaşi timp. În timpuri şi mai străvechi, când frica de demoni era mai mare ca oricând, miresele purtau ghirlande de ierburi şi plante puternic mirositoare, destinate în special protecţiei faţă de spiritele rele. În zilele noastre, miresele poartă buchete asortate în culorile nunţii lor, aducând un plus de frumuseţe şi eleganță alături de obiceiurile şi credinţele specifice fiecărei regiuni în parte.

Luna de miere

În antichitate, miresele erau de multe ori capturate. Bărbatul fugea cu mireasa şi se ascundeau de urmăritori, timp de 30 de zile, exact timpul în care luna parcurgea toate cele patru faze ale sale. În tot acest timp ei consumau o băutură făcută din miere de albine. De aici şi numele de Lună de miere.

Albul

Încă din timpurile Imperiului Roman, albul simboliza buna dispoziţie, bucuria, fericirea. La începutul secolului XX, albul era un simbol folosit de asemenea pentru a semnifica puritatea. În zilele noastre, culoarea are aceeaşi semnificaţie ca în vechiul Imperiu Roman.

Tortul

Încă din vechime, tortul şi-a ocupat locul său special în cadrul ceremoniei nupţiale, chiar dacă la începuturi acesta era doar o simplă prăjitură care era ruptă de-asupra capului miresei ca simbol al fertilităţii. Bucăţile care cădeau pe jos erau culese de către nuntaşi şi păstrate ca talismane aducătoare de noroc. În timpul Evului Mediu devenise tradiţional deja că însurăţeii să se sărute deasupra unei tăvi pline de mici prăjiturele.

Trecerea pragului

Pe când mirii îşi capturau (furau) miresele a apărut şi acest obicei, al trecerii pragului. Este greu de crezut că mireasa furată ar fi trecut pragul de bunăvoie, aşa că mirele era nevoit să o bage cu forţa în noua ei locuinţă. Mai târziu, oamenii credeau că demonii familiei o urmăresc pe mireasă. Pentru a scăpa de aceştia, la prima intrare în noua casă, mireasa era purtată în braţe de către mire. Potrivit acelorlasi credinţe, demonii rămâneau astfel în urmă şi nu îşi mai puteau urma mireasa şi în noua sa viaţă.

Inelul de logodnă

În vremurile în care mariajul se realiza mai mereu prin cumpărarea miresei, inelul de logodnă era oferit cu o dublă semnificaţie. În primul rând, inelul constituia un fel de avans pe care mirele îl acorda viitorilor socrii pentru mireasa sa. De asemeena, inelul reprezenta şi o garanţie a intenţiilor cât se poate de onorabile ale mirelui. Mai târziu, în Evul Mediu apare inelul cu diamant. Datorită “tăriei” sale, diamantul a fost folosit ca simbol al dragostei eterne.

Verighetele

Cercul şi sfera au fost considerate încă din cele mai vechi timpuri forme pure, simboluri ale infinitului şi ale desăvârşirii. Astfel, forma circulară a verighetei a fost folosită încă din vremea Egiptului antic ca simbol iubirii nesfârşite. Miresele din acele vremuri purtau o verighetă vegetală care trebuia înlocuită frecvent. Verigheta de metal apare abia în perioada Romei Antice, ca simbol al durabilităţii şi a permanentei mariajului. Azi, favorit este aurul, ca simbol al frumuseţii şi al purităţii.

 

 

Citiți mai multe pe lyla.ro.

   

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.